Pentru ca tot n-am mașina acasă și deci n-am mai mers cu ea, sa va povestesc cum am ajuns eu la Kia Sportage. Poate o fi de folos și altora.
Să fie vreo 2 ani de când mie și soției ne-a intrat în cap ca e cazul sa terminam cu Bucurestiul. Nu suntem bucuresteni, n-am făcut niciunul facultatea aici, și personal nici nu mi-am dorit vreodată sa ajung in Bucuresti. Totuși, acum 10 ani, printr-o relocare heirupista a jobului iata-ne aici. N-am lăsat însă niciodată deoparte gândul de a pleca odată și odată. Lucrurile au început să se precipite când s-a anunțat o noua relocare într-un alt sediu, diametral opus fata de cel de acum. Adică exact ce-mi place mie cel mai mult, traversat Bucurestiul de 2 ori pe zi. Asa ca am început să ne gândim , de data asta foarte serios, sa o întindem. Drept target – un oraș destul de mare, aproape de munte, cu posibilități de job în automotive. Cu alte cuvinte, Brașov sau Sibiu, cu o preferinta spre Brașov. Ei și iată ca pana la urma a fost să fie Brașov...
Acum despre mașina. Cum de 10 ani nu mai am mașina personala, tot masini de serviciu, era cazul să mă gândesc la una, așa ca am început de ceva timp să mă uit pe net după diverse review-uri, articole de specialitate, etc... Initial voiam un break mai echipat, în jurul a 20k, gândindu-mă și la o eventuala casa pe care trebuia sa mi-o cumpăr la noul domiciliu. Cum însă cam de 2 ani am primit un Duster (de fapt sunt la al doilea), și am văzut cam ce înseamnă o tractiune 4x4 chiar și în viața de zi cu zi și nu neapărat pe coclauri, am început să mă gândesc la un SUV. Nu de alta, dar break-uri cu garda la sol mai mare pentru urcat pe o bordura sau evitat vreo gura de canal mai rasarita nu știu niciunul decât Logan MCV care e out of question. Iar versiuni Cross gen Octavia Scout deja se duc în preturi de SUV și nici nu dau în vânt după ele.
Așadar am început sa caut SUV-uri. Plus ca intre timp ma întinsesem cu bugetul către 30k, pentru ca piața imobiliara a cam început sa sara calul și oricum vreun an o să stau cu chirie pana văd ce și cum la fata locului.
Primul a fost Subaru. Îmi plăcea fostul Forester, dar iesise din fabricatie și noul Forester deja s-a îngrășat mult și ca dimensiuni dar mai ales ca preț. In locul lăsat liber a apărut XV, suficient de uratel cât să fie interesant, cu celebra și dorita Symmetrical AWD, samd. Problema era interiorul arhaic (la vremea aia faceliftul era disponibil doar în EU de vest), prețurile foarte piperate și mai ales reteaua de service practic inexistenta cu riscul clar ca încă de la prima revizie sa incapi pe mana lui Dorel care sa repare un lucru și sa strice 5, și ca pentru o eventuala problema stai cu lunile după o piesa de schimb. Unde mai pui ca la prima întâlnire cu mașina am văzut ca nu e deloc mica în schimb ai un portbagaj de Sandel iar drept automata se ofera un CVT. Eu consider CVT-urile drept forma cea mai evoluata a cutiilor automate, dar doar teoretic. Practic mai au de evoluat. Așa ca am zis pas.
A urmat Mazda CX5. Care nu-mi plăcea în ciuda premiilor de design și aprecierilor unanime. Mai bine zis nu-mi plăcea fata cu grila imensa și linia mediana înaltă. Din spate și lateral era OK, mai puțin arcele rotilor exagerat de decupate pentru un SUV de strada și oarecum rectangulare, făcând ca rotile sa para mititele (deși sunt mai mari ca la Sportage). Admiram în schimb materialele (tipurile de tabla) folosite pentru caroserie precum și ideea motoarelor (nu insist, stiti despre ce vorbesc). Am văzut-o la un prieten care își luase un Diesel Revolution, și care era foarte încântat pana când a apărut faceliftul cu bordul mult imbunatatit și mai ales cu grila frontala cu dungi duble orizontale și farurile segmentate. Acum era aproape perfectă. Ce m-a dat înapoi? Doar trei nivele de echipare la vremea aceea, pentru scaune încălzite trebuia sa înghit multe alte chestii pe care nu le doream și sa mai scot și 34k din buzunar. Transmisia nu prea era laudata și cel mai rău – franele iesisera din nou la coada clasamentului, la multi metri distanța, exact ca la Mazda 6.
Am trecut rapidos și pe la alte marci. Honda ok ca fiabilitate, mare, design destul de drăguț mai ales la spate, dar fata prea cromacioasa și de asemenea CVT. Toate astea ar fi fost OK, dar prea se ducea către 40k euro. Hyundai IX35 nu puteam să-l sufar, mi se parea un ou pe roti, dar a apărut noul Tucson, mult mai ok dar sincer nu ma emotiona prea mult. Sportage 3 ( nu știam ca aparuse 4
))) ) n-a intrat deloc în calcul, poate și ca trecerea de la 2 la 3 a fost de-a dreptul socanta. De asemenea nu intra în calcul grupul VAG: nu mi-a plăcut niciodată nicio generație de Tiguan, și nici unghiurile Ateca sau mai nou cele de la Skoda, indiferent ce model ar fi ea, de la cea mai mica la cea mai mare.
Kuga mi-a plăcut doar prima generație, a doua avea grila aia trapezoidala ciudată idem Focusul echivalent iar Kuga actuala are design de chinezarie. Interior de asemenea exagerat de încărcat și claustrofob.
Bun, am zis hai la Kadjar, nou apărut pe piața (atunci) și care parea frumos în poze. Ca motorizare evident dizelul de 1,6, nici asta nu cine știe ce bomba, ca în rest n-avea rost sa te gândești nici la 1,2 Tce nici la 1.5 dci, bune la limita pe Duster dar nu pe un SUV mai balenuta așa... Nu ca nu s-ar descurca și astea , dar totuși... n-am ieșit încă la pensie... Treaba proasta a fost la întâlnirea de gradul 3: urcat în el, piele (ma rog , imitatie) pe bord, la fel pe fetele de uși, bord digital colorat în verde... când îmi las privirea în jos – Duster... Măcar Dusterul e corect, ce are sus pe bord are și jos pe buzunarele usilor, nu încerca sa te minta, nu încearcă să-ți fure ochii cu briz-brizuri. Nu mai zic de mocheta din portbagaj taiata și lăsată așa, ondulata, scămoșata pe margini, fără un tiv, fără o rama... Deci pas și aici.
Ultimul mohican rămas în cărți și cât pe aci să fie și achizitionat: Nisan QQ. Simpatic, compact, același motor 1,6 dCI măcar economic dacă nu foarte sportiv, bord care-mi place și acum, transmisie robusta și probata în timp. Cam inghesuit dar noi nu suntem oameni corpolenti. Ce ma enerva: automata doar CVT, benzina de top doar 4x2 și, ca și la Mazda, doar 3 echipari din care cea de vârf cu scaune încălzite (am explicat ca la mine sunt un must) ma obliga la chestii nedorite și mai și scotea din buzunar 33k euro.
Ei bine, în perioada aceea un vecin (medic rezident) cauta să-și cumpere o mașina noua. Cum eu tocmai schimbasem Dusterul,a venit să mă intrebe despre el. I-am zis ca e o mașina buna, dar cam bădărana și cam nepotrivita pentru o femeie (ca voia ceva cu garda la sol mai înaltă și pe care sa o conduca și soția). I-am zis ca la banii aia, adică vreo 17k putea să se orienteze către un Captur de exemplu. N-am mai vorbit nimic și peste câteva săptămâni văd în parcare o mașina noua. Care nu știam ce e. Ori poate mai văzusem pe strada și am zis ca e vreun Macan
)) M-am apropiat și am văzut ca e Kia. M-am prins instantaneu ca e a lui și ca e noul Sportage. Și am mai zis ca asta va fi și mașina mea
))
Evident ca am citit și recitit și vizionat și rasvizionat tot ce e review pe net (începând bineînțeles cu cele ale lui Robert Adam) și m-am convins din ce în ce mai mult ca nu vreau altceva. Evident, asta nu inseamana ca nu recunosc punctele slabe, ca nu mi-aș fi dorit ca unele chestii să fie altfel, dar per ansamblu mi se pare cea mai echilibrata alegere, cel mai bun raport preț calitate și pentru mine personal, una din cele mai frumoase mașini din clasa ei. Partea frontala e altceva decât turma și e din categoria love it or hate it (pentru mine e love it). Spatele mi se pare la fel de frumos ca la CX5. Iar lateralul îmi place chiar mai mult. La CX5 am spus mai sus ce ma deranjează. La Sportage mi se pare perfect: linie fluida, nu prea înaltă dar nici prea plata, arcele rotilor decupate exact cum trebuie dând o proportie corecta intre roti și caroserie iar chestiunea celui de-al treilea geam a fost rezolvată magistral. Aici e calcaiul lui Ahile în design, caci nu poți să-l desenezi decât clasic, ceea ce-l face banal. Multi designeri încearcă sa iasă din acest cerc vicios adoptand un design original (rotunjit, inclinat invers, etc....) ori de cele mai multe ori o dau în bălării. Ei bine , Peter Schreyer a găsit rezolvarea perfectă: pur și simplu l-a suprimat. Sportage n-are al treilea geam lateral. În schimb, cum nu se putea lasa ditamai montantul C din tabla, s-a prelungit ușa, facand-o mai mare chiar decât cea din fata iar montantul a fost inclinat invers (ca la fostele berline BMW), urmarind astfel linia spatarului banchetei, spre bucuria pasagerilor din spate care nu trebuie sa mai fie atenți sa nu se loveasca la cap la urcare sau coborare.
Bordul îmi place de asemenea, e stil mai vechi dar personal prefer butoane care sa facă ce trebuie decât sa ling cu degetul pe un ecran pana ajung unde vreau. Nu-mi place ideea de ceas central ca la Kadjar ori , de ce nu, ca la Sorento. Prefer 2 același diametru ori 3 ca la Mazda. Păcat totuși ca au margini prea simple (îmi place mai mult designul celor de la CX5). Măcar dacă erau ca la Tucson. Dar în sfârșit, poate ar fi fost bordul prea încărcat.
În rest n-am ce reproșa și nu știu dacă aș fi vrut ca ceva din design să fie altfel. Apoi, ca practic nu e bine ca semnalizatoarele sa fie in bara sau ca farurile sunt cam si sus si cam deranjante pt ceilati...
Cam asta e fost poveste Kiutei mele, care în momentul asta are și finish-ul terminat.
Ii iert totul pentru senzatia de la volan.
. Merge si cu 2x4 7dct;)